DIA (discursul intolerant şi anti-democratic) în România: O abordare longitudinală

Unul dintre obiectivele principale ale acestei analize a fost de a identifica și a descrie schimbări în timp în ceea ce privește manifestările atitudinilor anti-democratice și intolerante din România.

În definiția noastră, DIA se caracterizează prin prezența simultană a trei elemente: o identificare a grupului țintă, expresia unei atitudini negative față de grup, și o afirmație mai mult sau mai puțin explicită a ideii că grupul, in baza unei/ unor caracteristici presupuse, ar trebui să fie tratat mai puțin favorabil decât sunt alte grupuri de oameni conform unei asteptari implicite.

DIA pot include concepte precum stereotipuri, prejudecăți, discriminare/ acte de discriminare, intoleranță, și așa mai departe. Definiția noastră DIA este în concordanță cu toate aceste concepte atât atunci când luăm în considerare un limbaj comun/ dicționar cat și uitandu-ne la definițiile de baza regasite in literatura din științele sociale.

Deoarece caracteristicile și trăsăturile individuale pot avea consecințe importante asupra modului în care oamenii percep problemele legate de toleranță și prejudecată, în general sau raportate la grupuri specifice, prezentul raport analizează variația diferitelor măsuri DIA in functie de atribute socio-demografice. Literatura de specialitate a identificat cateva dintre acestea ca fiind cele mai relevante, și anume: nivelul de educație, mediul de rezidență, vârsta, religiozitatea, genul, autoritarismului și valorile democratice. Cu toate acestea, pentru că în multe cazuri măsurile ce evaluează nivelul de religiozitate, autoritarismul și gradul de adoptare al valorilor democratice nu au putut fi standardizate în diferite sondaje, in analiză au fost incluse doar următoarele caracteristici demografice: educație, urbanizare, vârstă și gen. Etnicitatea a fost de asemenea adăugata ca variabilă de control în cazurile unde a fost necesar.

Concluzii

În timp ce ne așteptam să observăm o creștere a toleranței și a acceptării populației rome de-a lungul anilor, sentimentul anti-romi pare nu pare să se fi diminuat semnificativ. Mai mult decât atât, în timp ce cele mai multe studii au arătat ca persoanele mai educate, precum și tinerii tind să fie mai toleranți în general, acest lucru pare să nu fie atât de valid în România atunci când vine vorba de populația romă. Acest tip de inelasticitate este un fenomen foarte interesant, care necesită cu siguranță propria cale de explorare prin proiectarea unor măsurători care să surprindă modul în care atitudinile intolerante sunt exprimate în contexte variate. Mai precis, ar fi interesant de studiat de ce teoria de contact nu pare să-și găsească suport în România când vine vorba de populația romă, și dacă și cum prejudecățile, stereotipurile și distanța socială sunt legate între ele pentru a forma o țesătură greu permeabilă de intoleranță. Aceste constatări privind persistența de-a lungul timpului a sentimentului anti-romi din România sunt în acord cu ceea ce sugerează studiul IPP din 2003, mai exact că în timp ce românii mai tineri și cei cu studii formale sunt, într-adevăr, mai toleranți față de minoritățile sexuale, nu același lucru este valabil și în ceea ce privește atitudinile față de romi și maghiari.

În comparație cu alte țări europene, România înregistrează un nivel destul de scăzut al toleranței si manifestării atitudinilor de acceptare față de homosexuali/lesbiene/ bisexuali. Pe de altă parte, în comparație cu toleranța față de romi, acceptarea minorităților sexuale pare a fi mai sensibilă la caracteristici demografice precum educația și de vârsta.

Astfel, oamenii mai tineri și mai educați, precum și persoanele care au prieteni și cunoștințe homosexuali sau lesbiene adoptă în mai mare măsură opinii tolerante în ceeea ce privește minoritățile sexuale. Aceste descoperiri ar putea avea un impact practic asupra modului în care diverse campanii de promovare a toleranței față de grupurile LGBT sunt concepute și puse în aplicare.

În 2014, 62% dintre respondenți au declarat că nu ar dori un vecin homosexual, comparativ cu 75% în 1990. Este interesant de observat că, în 2014, mai multe persoane au declarat că nu ar dori să aibă un vecin homosexual (62%) decât un vecin rom (46%).  Datele colectate în 2015 în cadrul Eurobarometrului spun aceeași poveste într-un mod diferit. Scorul mediu pentru nivelul de confort cu un coleg de serviciu rom a fost de 6,6 (scorul maxim posibil fiind 10), în timp ce scorul mediu în ceea ce privește nivelul de confort cu un coleg de serviciu gay/ lesbiană sau bisexual a fost de 4,6. România a avut cea mai mare diferență medie a acestor două scoruri de acceptare dintre toate țările EU28. Aceasta susține din nou concluzia că românii, în general, exprimă în rare situații toleranță față de grupurile LGBT. Acest lucru este deosebit de îngrijorător, mai ales dacă luăm în considerare afirmația lui Inglehart, și anume că acceptarea grupurilor LGBT este un bun indicator al acceptării grupurilor de oameni care sunt diferite, în general. Astfel, rămâne întrebarea care sunt factorii contextuali care permit ca astfel de atitudini intolerante să fie atât de larg răspândite și rezistente în timp. Oamenii de știință au descoperit că religiozitatea și adoptarea unei viziuni autoritariene asupra lumii ar putea explica parțial aversiunea față de minoritățile sexuale. Obiectivul, atunci, nu ar fi să se încerce schimbarea acestor atitudini și credințe, ci mai degrabă să se exploreze moduri prin care ar fi posibilă reconcilierea între deținerea unor astfel de credințe și acceptarea „celuilalt”.

Limite

O problemă majoră atunci când se încearcă examinarea oricărui tip de fenomen social dintr-o perspectivă longitudinală, folosind date secundare ca sursă, este discontinuitatea în timp a indicatorilor utilizați în diverse anchete. Foarte puține studii efectuate în România au folosit itemi de sondaj identici pentru a aborda și măsura DIA, ceea ce face comparabilitatea de-a lungul anilor dificilă. Mai mult decât atât, ar fi fost utilă separarea conceptelor în dimensiunile din care acestea sunt compuse și explorarea complexității lor. Majoritatea studiilor însa, s-au concentrat pe explorarea unui singur unghi al DIA. Aceasta limitează domeniul de aplicare al datelor secundare și limitează examinarea oricăror suprapuneri între aceste dimensiuni precum și cazurile în care/ de ce desprinderea/respingerea acestor atitudini apare. Ulterior, studiile produse folosind datele de ancheta deja existente au utilizat câteva măsurători ca proxy-uri pentru intoleranța, majoritatea concentrandu-se pe aceleași abordări în evaluarea DIA, cum ar fi examinarea distanței sociale de anumite grupuri sau disponibilitatea de a trata membrii grupurilor minoritare „la fel ca orice altă persoană. „

De asemenea, ceea ce lipsesc în sondajele anterioare sunt baterii de întrebări care ar permite comparabilitatea diferitelor tipuri de prejudecatăți în ceea ce privește grupuri țintă diferite. Este, de exemplu, mai degrabă dificil de examinat dacă respondenții cu un nivel ridicat de antipatie față de romi manifestă și sentimente negative față de alte minorități, sau dacă disponibilitatea de a restricționa drepturile politice variază în funcție de grupurile țintă menționate.

Studiile existente îndeplinesc sarcina de a picta un tablol general atunci când vine vorba de a descrie sursele și manifestările DIA. Totuși, o abordare mai nuanțată ar duce la o mult mai bună înțelegere a atitudinilor intolerante/ anti-democratice și, mai important, cum ar putea acestea fi schimbate.

Citește rezumatul raportului.

Citește raportul integral.